Steatoza hepatică (ficat gras) - cauze, simptome și tratament

Steatoza hepatică, denumită și „ficat gras”, este o afecțiune în care grăsimea se acumulează în celulele ficatului. În multe cazuri, nu provoacă simptome evidente, dar poate duce în timp la inflamație și afectarea funcției hepatice. Principalele cauze sunt alimentația dezechilibrată, excesul de greutate, consumul de alcool și anumite boli metabolice. În acest articol vom discuta despre cauzele, simptomele și tratamentul steatozei hepatice.

Rezumat:

Ficatul gras apare când grăsimea depășește 5-10% din greutatea ficatului și poate evolua spre inflamație, fibroză sau ciroză.
Cauzele principale sunt alimentația dezechilibrată, obezitatea, diabetul, colesterolul crescut și consumul de alcool.
Tratamentul se bazează pe scădere în greutate, dietă echilibrată, renunțarea la alcool și monitorizare medicală constantă.

Cuprins:

Ce este steatoza hepatică sau boala ficatului gras?

Steatoza hepatică, numită și ficat gras sau hepatosteatoză, este o afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de grăsime în celulele ficatului. Pentru a înțelege ce înseamnă steatoza hepatică, trebuie menționat că depunerile devin problematice atunci când depășesc 5–10% din greutatea totală a organului. În această situație, ficatul își pierde treptat capacitatea de a filtra eficient toxinele și substanțele nocive din organism.

Boala ficatului gras este adesea silențioasă. În stadiile inițiale nu apar simptome evidente, ceea ce face ca mulți pacienți să fie diagnosticați întâmplător, în cadrul analizelor de rutină sau atunci când investighează alte probleme medicale.

Specialiștii descriu două forme principale ale acestei afecțiuni:

Steatoza hepatică non-alcoolică (NAFLD) – apare în lipsa consumului excesiv de alcool și este frecvent asociată cu obezitatea, diabetul zaharat de tip 2, colesterolul crescut și sedentarismul.
Steatoza hepatică alcoolică – determinată de consumul ridicat și constant de alcool, care afectează metabolismul hepatic și accelerează acumularea de grăsimi.

Ambele tipuri pot progresa către inflamație, fibroză și, în cazuri severe, ciroză.

Cauzele și factorii de risc care duc la ficatul gras

Așa cum am menționat mai sus, există două tipuri de steatoză hepatică: alcoolică și non-alcoolică.

Steatoza hepatică alcoolică este cauzată de consumul excesiv de alcool. Se consideră consum excesiv orice cantitate care depășește o unitate de alcool pe zi pentru femei și două unități pentru bărbați (o unitate = 350 ml bere / 150 ml vin / 50 ml băuturi spirtoase). Atunci când ficatul nu mai reușește să proceseze alcoolul și să descompună grăsimile, acestea se acumulează și afectează țesutul hepatic. În timp, pot apărea inflamații, cicatrizări și chiar ciroză.

Steatoza hepatică non-alcoolică nu are o cauză unică, însă studiile arată o legătură clară între această afecțiune și factori precum:

obezitatea, în special acumularea de grăsime abdominală;
diabetul zaharat de tip 2 și rezistența la insulină;
nivelul crescut al colesterolului și trigliceridelor;
hipertensiunea arterială;
fumatul și sedentarismul.

Sursa foto: Freepik.com

În situații rare, steatoza hepatică non-alcoolică poate apărea și în timpul sarcinii, ca o complicație gravă ce necesită monitorizare medicală atentă.

Prin urmare, ficatul gras are cauze multiple, iar riscul crește în prezența unor obiceiuri de viață nesănătoase sau a unor boli metabolice deja existente.

Simptomele bolii ficatului gras

În majoritatea cazurilor, ficatul gras este o afecțiune asimptomatică. Asta înseamnă că steatoza hepatică nu doare și nu prezintă semne evidente la început. De aceea, persoanele care au factori de risc – obezitate, diabet, colesterol crescut sau consum de alcool – ar trebui să își facă periodic analize pentru a verifica sănătatea ficatului.

Manifestările steatozei hepatice în stadiile incipiente

În formele ușoare, simptomele pot lipsi complet sau pot fi foarte discrete. Uneori, pacientul poate acuza oboseală, balonare sau o ușoară senzație de disconfort în partea dreaptă a abdomenului, acolo unde se află ficatul.

Simptomele steatozei hepatice în stadiile moderate

Pe măsură ce steatoza hepatică avansează, pot apărea:

durere surdă sau presiune în partea dreaptă sus a abdomenului;
oboseală accentuată;
disconfort după mese;
senzație de balonare frecventă.

Simptomele steatozei hepatice în stadiile avansate

Dacă boala evoluează spre inflamație și fibroză, apar semne mai evidente:

icter (îngălbenirea pielii și a albului ochilor);
edeme (umflarea picioarelor și gleznelor);
ascită (acumulare de lichid în abdomen);
pierdere inexplicabilă în greutate;
lipsa poftei de mâncare;
mâncărimi persistente ale pielii;
durere abdominală constantă;
slăbiciune generală și confuzie.

În unele cazuri, bărbații pot prezenta mărirea sânilor (ginecomastie), ca urmare a dezechilibrelor hormonale asociate cu afectarea severă a ficatului.

Diagnosticarea și evaluarea steatozei hepatice

Pentru că steatoza hepatică este de cele mai multe ori asimptomatică, depistarea bolii se face adesea întâmplător, în cadrul controalelor de rutină. Medicul poate ridica suspiciuni pe baza unor analize de sânge și va recomanda investigații suplimentare pentru confirmare și evaluarea severității.

Analize de sânge pentru ficat gras

Un prim semn îl reprezintă creșterea transaminazelor (ALT și AST), prezentă la aproximativ jumătate dintre pacienții cu ficat gras. Alte valori care pot indica prezența bolii sunt:

trigliceride crescute;
glucoză serică ridicată;
colesterol total sau LDL mărit.

Aceste modificări nu stabilesc diagnosticul de certitudine, dar sunt un indiciu important pentru analizele ficat gras.

Ecografia abdominală

Ecografia hepatică este metoda cea mai utilizată pentru confirmarea diagnosticului. Aceasta arată depunerea de grăsime în ficat și poate sugera gradul de severitate al bolii.

Iată clasificarea steatozei hepatice după grad:

Steatoza hepatică grad 1 – depuneri ușoare de grăsime, fără afectarea vizibilă a structurii hepatice;
Steatoza hepatică grad 2 – acumulare moderată de grăsime, ficatul este mărit și ecogenitatea crescută;
Steatoza hepatică grad 3 – depuneri masive de grăsime, cu risc mare de inflamație și complicații.

Alte metode de evaluare

În formele avansate sau când există suspiciune de complicații, medicul poate recomanda:

Fibroscan (elastografie hepatică) – măsoară gradul de fibroză și rigiditatea ficatului;
Biopsie hepatică – este considerată metoda de referință pentru diagnostic și stadializare;
CT sau RMN – sunt utilizate în cazuri complexe pentru a evalua structura și dimensiunile ficatului.

Cu se vindecă ficatul gras? – tratamentul steatozei hepatice

Steatoza hepatică se vindecă dacă este depistată la timp și dacă pacientul urmează un plan de tratament adaptat cauzei bolii. Abordarea diferă în funcție de tipul de steatoză și de stadiul în care se află.

Tratamentul ficatului gras non-alcoolic

În cazul steatozei hepatice non-alcoolice, primul pas este schimbarea stilului de viață:

Scăderea în greutate – chiar și o reducere de 5-10% din greutatea corporală poate normaliza valorile ficatului;
Dietă echilibrată – alimentație săracă în grăsimi saturate și zahăr, cu accent pe proteine de calitate, fibre, acizi grași sănătoși (omega-3 din pește, nuci, avocado);
Exercițiu fizic regulat – 30 de minute de mișcare zilnică îmbunătățește sensibilitatea la insulină și reduce inflamația hepatică.

Tratamentul ficatului gras alcoolic

Pentru steatoza hepatică alcoolică, tratamentul presupune renunțarea completă la alcool. Ficatul are o capacitate remarcabilă de regenerare, iar abținerea de la consumul de alcool, combinată cu o dietă sănătoasă, poate duce la vindecare.

Opțiuni medicamentoase și suplimente

Nu există încă „pastile minune pentru ficat gras”, dar medicul poate recomanda tratamente adjuvante pentru controlul colesterolului, trigliceridelor sau diabetului. În plus, anumite suplimente naturale pot susține funcția hepatică și regenerarea celulară:

Kotys – suplimente pe bază de extracte naturale, concepute pentru detoxifiere și susținerea sănătății ficatului;
Suplimente lipozomale – oferă absorbție crescută a vitaminelor și antioxidanților, sprijinind procesele de regenerare hepatică și protecția împotriva stresului oxidativ.

Acestea pot fi integrate într-un plan personalizat, dar doar la recomandarea medicului sau a unui specialist în nutriție.

Tratament în cazuri severe

Dacă boala a avansat și a dus la inflamație severă, fibroză sau ciroză, tratamentul poate include:

medicamente hepatoprotectoare;
intervenții chirurgicale (în cazuri rare și complicate).

Regimul alimentar, legumele și alimentele interzise în bolile de ficat gras

Sursa foto: Freepik.com

Steatoza hepatică este o boală reversibilă dacă este depistată și tratată la timp. Totuși, dacă nu se iau măsuri, acumularea de grăsime la nivelul ficatului poate duce la inflamație, fibroză și chiar ciroză. Regimul alimentar corect are un rol esențial în stoparea evoluției și chiar în vindecarea bolii.

Cum evoluează boala dacă nu se respectă regimul?

ficatul se inflamează, iar celulele hepatice încep să fie distruse;
zonele afectate sunt înlocuite de țesut cicatricial (fibroză hepatică);
în stadiile avansate, cicatricele înlocuiesc mare parte din ficat, ducând la ciroză;
dacă boala continuă să progreseze, pot apărea insuficiența hepatică sau cancerul hepatic.

Regim alimentar pentru ficatul gras

Un regim pentru ficat gras trebuie să fie echilibrat, hipocaloric și bogat în nutrienți:

consum de proteine slabe: pește, carne de pui sau curcan fără piele, ouă (în cantități moderate);
grăsimi sănătoase: ulei de măsline, avocado, nuci și semințe;
carbohidrați din surse integrale: orez brun, pâine integrală, ovăz;
multe legume verzi (spanac, broccoli, dovlecel, salată verde, castraveți);
fructe recomandate pentru ficat gras: mere, pere, citrice, banane, fructe de pădure – consumate cu moderație, pentru că excesul de fructoză poate afecta ficatul.

Alimente interzise în steatoza hepatică

Pentru a proteja ficatul și a reduce depunerea de grăsime, trebuie evitate complet:

alcoolul, principala cauză de inflamație și distrugere a ficatului;
alimentele prăjite și fast-food;
grăsimile saturate (carne grasă, unt, mezeluri procesate);
dulciurile concentrate, sucurile carbogazoase, produsele de patiserie;
pâinea albă și orezul alb în exces.

Legume interzise în bolile de ficat

Deși majoritatea legumelor sunt benefice, există câteva care pot îngreuna digestia și pot suprasolicita ficatul:

fasolea uscată și mazărea în exces (provoacă balonare);
varza și conopida gătite greu digerabil;
murăturile și conservele cu multă sare.

În concluzie, ficatul gras poate fi controlat prin alimentație echilibrată, scădere în greutate și monitorizare medicală atentă. Ține minte: respectarea recomandărilor specialiștilor previne complicațiile și menține funcția normală a ficatului.

Disclaimer! Acest material are scop informativ și nu substituie consultația medicală. Pentru diagnostic și tratament adecvat, este necesar să te adresezi unui medic specialist.

Referințe: