Noua formulă lipozomală de Vitamina C: proprietăți și biodisponibilitate - Partea II

Postat de: Cosmin 04.07.2019 0 Comentariu
3. Rezultate
 
3.1 Stabilitatea vitaminei C lipozomale 
Pentru determinarea stabilității vitaminei C lipozomale, au fost monitorizați următorii parametri: distribuția dimensiunii lipozomilor și potențialul zeta, conținutul de vitamina C și fosfolipide, eficiența încapsulării vitaminei C și reologia. Stabilitatea vitaminei C lipozomale a fost determinată pentru 6 serii de eșantioane și un rezumat al datelor analitice este prezentat în Tabelul S2 (Date suplimentare).
 
Figura 1A prezintă setul de distribuții tipice ale dimensiunilor lipozomilor. Calitatea funcției de corelare adecvată datelor experimentale este indicată în Figura 1B. Eșantioanele pentru testarea stabilității au fost depozitate în condiții de depozitare pentru stabilitate intermediară, adică la o temperatură T = 30°C ± 2°C și o umiditate relativă RH = 65 ± 5%. Au fost efectuate măsurători odată pe lună. Deoarece dispersia dinamică a luminii este o metodă indirectă de determinare a distribuției dimensiunii particulelor, formula de vitamina C lipozomală a fost vizualizată și cu ajutorul tehnicii crio-TEM. Pe baza imaginilor obținute, au fost determinate distribuția dimensiunii și morfologia lipozomilor. Exemple de imagini crio-TEM obținute pentru suspensia de vitamina C lipozomală sunt indicate în Figura 1C. Pentru o analiză cantitativă, 20 imagini diferite de crio-TEM au fost analizate cu programul Image J, iar diametrul mediu al lipozomilor a fost determinat ca fiind 180 ± 30 nm. Acest rezultat este în acord cu valoarea de 168 ± 25 nm așa cum a fost aceasta determinată cu ajutorul tehnicii DLS.
 
Caracterizarea fizico-chimică a vitaminei C lipozomale a inclus și determinarea cantitativă a conținutului de ascorbat de sodiu și fosfatidilcolină. Deoarece formula lipozomală nu poate fi considerată o soluție simplă, determinarea cantitativă a vitaminei C din formulele lipozomale au fost bazate pe metoda de separare Bligh-Dyer modificată (Bligh and Dyer, 1959). Diluarea fazei hidrofilice cu formiat de amoniu 20 mM la pH 3,2, urmând pasului de extragere a lipidelor, a condus la niveluri de recuperare care au atins 99,21% ± 0,52%. Exemple ale cromatogramelor și curba de calibrare rezultantă, alături de nivelurile de recuperare sunt prezentate în Figura 2. Concentrațiile de ascorbat de sodiu au fost determinate ca zone sub vârfurile obținute prin intermediul analizei HPLC.
 

Noua formulă lipozomală prezintă un comportament similar gelurilor, fără adăugarea niciunei substanțe de gelificare.

3.2 Studii referitoare la citotoxicitate
Pentru determinarea eficacității ascorbatului de sodiu la nivelul celulare, a fost utilizată toxicitatea ca și măsură cantitativă. Au fost efectuate teste MTT asupra culturilor de celule expuse la soluțiile apoase de ascorbat de sodiu și formula sa lipozomală. Relația dintre concentrația de ascorbat de sodiu, timpul de incubație și tipul liniei celulare și toxicitatea pentru soluția apoasă de sodiu, formula sa lipozomală și lipozomii fără ascorbat de sodiu sunt prezentate în Figura 4. Experimentul demonstrează că nu există nicio diferență între cele două formule cu privire la efectul asupra celulelor testate. Urmând unei incubații de o oră, ambele formule de ascorbat de sodiu nu au fost toxice pentru linia celulară de referință (BJ) la concentrații care au atins 5 mM, în timp ce efectul acestora asupra liniilor celulare de cancer (SKBR3 și MCF3) a fost suficient de semnificativ la concentrații mai mari de 1 mM. Acest rezultat este în acord cu datele prezentate în alte lucrări (Aguilera et al., 2016)(Chen et al., 2005). Suplimentar, a fost demonstrat că noua formulă lipozomală, considerată pe cont propriu, nu este toxică și nu interferează cu activitatea acidului ascorbic. Atunci când timpul de expunere a fost extins la 3 ore, efectul acestuia asupra tipurilor de celule a fost mai puternic, indiferent de formula utilizată.
 
3.3 Studii referitoare la biodisponibilitate
Figura 5 indică dependența concentrației de ascorbat de sodiu din sânge, în timp, determinată pentru două  grupe de persoane, urmând administrării orale a 10g de ascorbat de sodiu sub forma soluției apoase sau a formulei lipozomale. În ramura de tratament cu vitamina C lipozomală, vitamina Cmax atinge valori mai mari decât în ramura de tratament cu vitamina C sub forma soluției apoase (303 μΜ spre deosebire de 180 μΜ). Suplimentar, pentru formula lipozomală, timpul de întârziere a concentrației maxime de vitamina C din sânge (Tmax) este mai lung cu aproximativ 1 oră, la momentul comparării cu forma liberă (Tmax=180 min spre deosebire de 96 min). Timpul de înjumătățire crescut (t1/2 > 6 h spre deosebire de t1/2 = 4 h) și nivelul AUC crescut (81570 μΜ*min spre deosebire de 45330 μΜ*min) indică că prezența lipozomilor sporește biodisponibilitatea vitaminei C.
 
 
4. Discuție
Homeostaza eficientă a vitaminei C necesită două fluxuri opuse (furnizare și eliminare), care să asigure menținerea concentrației sale în variate locuri din corp, în cadrul limitelor fiziologice. La oameni, orice exces de vitamina C este eliminat în mod eficace de rinichi. Totuși, deoarece nu există nicio sursă endogenă de vitamina C, alimentarea cu aceasta pentru consum metabolic și/sau orice cerere sporită temporară poate fi compensată doar prin ajustări ale alimentației. Atunci când concentrația excesivă de vitamina C este utilizată pentru scopuri terapeutice, doza nu trebuie să depășească capacitatea de excretare a sistemului renal. De aceea, vitamina C terapeutică este asigurată intravenos, astfel încât concentrația mare serică să poată fi atinsă și menținută pentru o perioadă extinsă de timp (Wilson et al., 2014) (Padayatty et al., 2004). Incapacitatea de a produce vitamina C endogenă, cererea în schimbare și asigurarea nesigură a acesteia din alimentație poate conduce la deficiențe, acestea putând fi eliminate ușor prin administrarea suplimentelor eficace (Padayatty and Levine, 2016). Concentrația de vitamina C din sânge, pe lângă alimentare și eliminare, depinde și de redistribuție. Cea mai mare parte a vitaminei C din corpul uman se află în interiorul celulelor (peste 97%), în timp ce doar o mică parte a acesteia este găsită în fluidele extracelulare. Concentrațiile mari de vitamina C dinăuntrul celulelor sunt posibile mulțumită transportatorilor specifici de vitamina C dependenți de sodiu (SVCT1 și SVCT2).
 
Sistemul complex de fluxuri de acid ascorbic din corpul uman împiedică fluctuația excesivă a concentrațiilor sale înăuntrul celulelor, așa cum este cerut de procesele metabolice. Pentru a afecta echilibrul homeostatic, prin utilizarea unei rute de administrare orală convenabilă, doza de vitamina C trebuie să fie suficient de mare și preferabil, pe o durată mare de timp. Pentru acest scop, concentrația mare de vitamina C din tractul digestiv C trebuie menținută perioade de timp mari, astfel încât aceasta să fie pusă la dispoziție pentru absorbție și să nu necesite dozare frecventă. Menținerea nivelurilor mari de vitamina C în tractul digestiv depinde în principal de rata hidrolizei sale. Degradarea vitaminei C poate fi redusă semnificativ prin asocierea sa cu interfețele de lipide, care abundă în formulele lipozomale (Wechtersbach, Ulrih and Cigic, 2012). Eficacitatea formulei lipozomale depinde, pe lângă conținutul de vitamina C, de calitatea lipozomilor evaluată prin distribuția dimensiunii acestora (Beilstein et al., 2016)(Ensign, Cone and Hanes, 2012). Metoda prezentată de preparat cu lipozomi care conțin vitamina C  conduce la producerea unei populații unice de vezicule, așa cum a fost demonstrat prin utilizarea tehnicilor  dispersiei dinamice a luminii și microscopiei electronice (Figura 1).
 
Formula este stabilă în timp cu privire la compoziția chimică și proprietățile fizico-chimice, așa cum este necesar pentru orice produs comercializat. La momentul evaluării eficacității formulei, a fost demonstrat că veziculele lipidice nu interferează cu accesibilitatea vitaminei C la celule, indiferent de tipul acestora (Figura 2). 
 
Aceasta implică că, dacă o anumită concentrație de acid ascorbic este menținută în tractul digestiv o perioadă de timp suficientă, nivelul de absorbție înalt va fi realizat și menținut. Celălalt aspect important al formulei lipozomale este posibilitatea de a asigura doze mari de vitamina C o perioadă de timp extinsă, din moment ce capsula lipidică atenuează iritarea tractului gastrointestinal care însoțește de obicei, dozele orale mari de ascorbat. Suplimentar, așa cum a fost descris și în alte lucrări, lipidele în sine au suficiente efecte fiziologice benefice (Davis et al., 2016). Ulterior, biodisponibilitatea formulei a fost demonstrată în cadrul experimentului medical efectuat pe voluntari sănătoși, acolo unde vitamina C lipozomală a avut performanțe mai bune decât forma sa clasică, cu privire la concentrația maximă, ca și la timpul de înjumătățire în ser (Figura 3).
 
Acealaltă caracteristică importantă a formulei prezentate este că produsul de formare a lipozomilor nu necesită solvenți organici toxici. În locul acestora, a fost utilizată glicerina acceptabilă din punct de vedere farmacologic.
 
În rezumat, încapsularea vitaminei C în noile tipuri de lipozomi determină sporirea biodisponibilității vitaminei C la nivel fiziologic, fără a compromite puterea acesteia la nivel celular. Formula lipozomală de vitamina C, pe lângă activitatea sa înaltă, așa cum este asigurată de biodisponbilitatea mare, trebuie să satisfacă și cerințele de reglementare stricte privitoare la conținutul compușilor potențial nocivi, stabilitatea și capacitatea de realizare a proceselor de producție. În cadrul lucrării, s-a demonstrat că noua formulă lipozomală poate fi produsă cu parametri critici stabili în mod constant, cum ar fi compoziția chimică și omogenitatea populației lipozomi. Suplimentar, procesul de producție pe bază de glicerină conduce la depășirea obstacolului principal, comun altor procese de producție, adică nevoia de utilizare a solvenților organici nedoriți din punct de vedere farmacologic, cum ar fi etanolul. 
 
4. Bibliografie
Aditi, A. and Graham, D. Y. (2012) ‘Vitamin C, Gastritis, and Gastric Disease: A Historical Review and Update’, Digestive Diseases and Sciences, 57(10), pp. 2504–2515. doi: 0.1007/s10620-012-2203-7.
Aguilera, O. et al. (2016) ‘Vitamin C uncouples the Warburg metabolic switch in KRAS mutant colon cancer’, Oncotarget, 7(30), pp. 47954–47965. doi: 10.18632/oncotarget.10087. 
Alvarez, A. M. R. and Rodriguez, M. L. G. (2000) ‘Lipids in pharmaceutical and cosmetic preparations’, Grasas Y Aceites, 51(1–2), pp. 74–96. doi: https://doi.org/10.3989/gya.2000.v51.i1-2.409.
Babaev, V. R. et al. (2010) ‘Combined Vitamin C and Vitamin E Deficiency Worsens Early Atherosclerosis in Apolipoprotein EDeficient Mice’, Arteriosclerosis Thrombosis and Vascular Biology, 30(9), pp. 1751–1757. doi: 10.1161/ATVBAHA.110.209502.
Beilstein, F. et al. (2016) ‘Characteristics and functions of lipid droplets and associated proteins in enterocytes’, Experimental Cell Research. Elsevier, 340(2), pp. 172–179. doi:
10.1016/j.yexcr.2015.09.018.
Blesso, C. N. (2015) ‘Egg Phospholipids and Cardiovascular Health’, Nutrients, 7(4), pp. 2731–2747. doi: 10.3390/nu7042731. 
Bligh, E. . and Dyer, W. . (1959) ‘Canadian Journal of Biochemistry and Physiology’, Journal of Biochemistry and Physiology, 37(8), pp. 911–917. doi: dx.doi.org/10,1139/cjm2014-0700.
Chen, Q. et al. (2005) ‘Pharmacologic ascorbic acid concentrations selectively kill cancer cells: action as a pro-drug to deliver hydrogen peroxide to tissues’, Proc Natl Acad Sci U S A.2005/09/15, 102(38), pp. 13604–13609. doi:10.1073/pnas.0506390102.
Davis, J.L. et al. (2016) 'Liposomal-encapsulated Ascorbic Acid: Influence on Vitamin C Bioavailability and Capacity to Protect Against Ischemia-Reperfusion Injury.', Nutrition and metabolic insights, 2016(9), pp. 25-30. doi: https://doi.org/10.4137%2FNMI.S39764.
Du, J., Cullen, J. J. and Buettner, G. R. (2012) ‘Ascorbic acid: Chemistry, biology and the treatment of cancer’, Biochimica et Biophysica Acta (BBA) - Reviews on Cancer, 1826(2), pp. 443–457. doi: 10.1016/j.bbcan.2012.06.003.
Ensign, L. M., Cone, R. and Hanes, J. (2012) ‘Oral drug delivery with polymeric nanoparticles: The gastrointestinal mucus barriers’, Advanced Drug Delivery Reviews. Elsevier B.V., 64(6), pp. 557–570. doi: 10.1016/j.addr.2011.12.009.
Finck, H. et al. (2014) ‘Is there a role for vitamin C in preventing osteoporosis and fractures? A review of the potential underlying mechanisms and current epidemiological evidence’, Nutrition Research Reviews, 27(2), pp. 268–283. doi:10.1017/S0954422414000195.
Fraga, C.G., Oteiza P. I. (2002) 'Iron toxicity and antioxidant nutrients', Toxicology, 180(1), pp 23-32. doi: 10.1016/S0300-483X(02)00379-7.
Fritz, H. et al. (2014) ‘Intravenous Vitamin C and Cancer’, Integrative Cancer Therapies, 13(4), pp. 280–300. doi:10.1177/1534735414534463.
Garcia, J. T. and Aguero, S. D. (2015) ‘Phospholipids: Properties and Health Effects’, Nutricion Hospitalaria, 31(1), pp. 76–83.doi: 10.3305/nh.2015.31.1.7961.
Harrison, F., Bowman, G. and Polidori, M. (2014) ‘Ascorbic Acid and the Brain: Rationale for the Use against Cognitive Decline’, Nutrients, 6(4), pp. 1752–1781. doi: 10.3390/nu6041752.
Hickey, S., Roberts, H. J. and Miller, N. J. (2008) ‘Pharmacokinetics of oral vitamin C’, Journal of Nutritional &Environmental Medicine. Taylor & Francis, 17(3), pp. 169–177. doi:10.1080/13590840802305423.
Karlsen, A., Blomhoff, R. and Gundersen, T. E. (2005) ‘Highthroughput analysis of vitamin C in human plasma with the use of HPLC with monolithic column and UV-detection’, J Chromatogr B Analyt Technol Biomed Life Sci. 2005/07/28, 824(1–2), pp. 132–138. doi: 10.1016/j.jchromb.2005.07.008.
Keller, B. C. (2001) ‘Liposomes in nutrition’, Trends in Food Science & Technology, 12(1), pp. 25–31.
Kishimoto, Y. et al. (2013) ‘Ascorbic acid enhances the expression of type 1 and type 4 collagen and SVCT2 in cultured human skin fibroblasts’, Biochemical and Biophysical Research Communications, 430(2), pp. 579–584. Available at: http://ac.elscdn.com/S0006291X12023108/1-s2.0-S0006291X12023108-main.pdf?_tid=6afb3176-6157-11e7-a451-00000aab0f01&acdnat=1499241554_75c1d0f9514152814f74e97375a83a66.
Kullenberg, D. et al. (2012) ‘Health effects of dietary phospholipids’, Lipids in Health and Disease, 11. doi:10.1186/1476-511X-11-3.
Lane, D. J. R. and Richardson, D. R. (2014) ‘The active role of vitamin C in mammalian iron metabolism: Much more than just enhanced iron absorption!’, Free Radical Biology and Medicine, 75, pp. 69–83. doi: 10.1016/j.freeradbiomed.2014.07.007.
Lindblad, M., Tveden-Nyborg, P. and Lykkesfeldt, J. (2013) ‘Regulation of vitamin C homeostasis during deficiency’, Nutrients. 2013/07/31, 5(8), pp. 2860–2879. doi:10.3390/nu5082860.
Marsanasco, M. et al. (2011) ‘Liposomes as vehicles for vitamins E and C: An alternative to fortify orange juice and offer vitamin C protection after heat treatment’, Food Research International.
Elsevier, 44(9), pp. 3039–3046. doi:10.1016/J.FOODRES.2011.07.025.
May, J. M. and Qu, Z. C. (2005) ‘Transport and intracellular accumulation of vitamin C in endothelial cells: relevance to collagen synthesis’, Archives of Biochemistry and Biophysics, 434(1), pp. 178–186. doi:https://doi.org/10.1016/j.abb.2004.10.023.
Michels, A. and Frei, B. (2013) ‘Myths, Artifacts, and Fatal Flaws: Identifying Limitations and Opportunities in Vitamin C Research’, Nutrients, 5(12), pp. 5161–5192. doi:10.3390/nu5125161.
Nagle, J. F. and Tristram-Nagle, S. (2000) ‘Structure of lipid bilayers.’, Biochim. Biophys. Acta, 1469, pp. 159–195.
Nair, V. S., Song, M. H. and Oh, K. I. (2016) ‘Vitamin C Facilitates Demethylation of the Foxp3 Enhancer in a Tet-Dependent Manner’, Journal of Immunology, 196(5), pp. 2119–2131. doi: 10.4049/jimmunol.1502352.
van Nieuwenhuyzen, W. and Szuhaj, B. F. (1998) ‘Effects of lecithins and proteins on the stability of emulsions’, Fett-Lipid, 100(7), pp. 282–291. doi: https://doi.org/10.1002/(SICI)1521-4133(199807)100:7<282::AID-LIPI282>3.0.CO;2-W.
van Nieuwenhuyzen, W. and Tomas, M. C. (2008) ‘Update on vegetable lecithin and phospholipid technologies’, European Journal of Lipid Science and Technology, 110(5), pp. 472–486. doi:https://doi.org/10.1002/ejlt.200800041.
Padayatty, S. J. et al. (2004) ‘Vitamin C pharmacokinetics: Implications for oral and intravenous use’, Annals of Internal Medicine, 140(7), pp. 533–537. doi: 10.7326/0003-4819-140-7-200404060-00010.
Padayatty, S. J. and Levine, M. (2016) ‘Vitamin C: the known and the unknown and Goldilocks’, Oral Diseases, 22(6), pp. 463–493.
doi: 10.1111/odi.12446.
Paschalis, V. et al. (2016) ‘Low vitamin C values are linked with decreased physical performance and increased oxidative stress: reversal by vitamin C supplementation’, European Journal of Nutrition, 55(1), pp. 45–53. doi: 10.1007/s00394-014-0821-x.
Pastoriza-Gallego, M. J., Losada-Barreiro, S. and Bravo-Diaz, C. (2012) ‘Effects of acidity and emulsifier concentration on the distribution of vitamin C in a model food emulsion’, Journal of Physical Organic Chemistry, 25(11), pp. 908–915. doi:https://doi.org/10.1002/poc.2949.
Salganik, R.I, (2001) 'The benefits and hazards of antioxidants: Controlling apoptosis and other protective mechanisms in cancer patienst and the human population', Journal of the American Coolege of Nutrition, 20(5), pp. 464-472,
Savini, I. et al. (2005) ‘Vitamin C homeostasis in skeletal muscle cells’, Free Radical Biology and Medicine, 38(7), pp. 898–907. doi: 10.1016/j.freeradbiomed.2004.12.009.
Spector, R. (2016) ‘Dehydroascorbic acid for the treatment of acute ischemic stroke’, Medical Hypotheses, 89, pp. 32–36. doi: 10.1016/j.mehy.2016.01.021.
Stamford, N. P. J. (2012) ‘Stability, transdermal penetration, and cutaneous effects of ascorbic acid and its derivatives’, Journal of Cosmetic Dermatology, 11(4), pp. 310–317. doi: 10.1111/jocd.12006.
Tadros, T. (2004) Application of rheology for assessment and prediction of the long-term physical stability of emulsions, Advances in Colloid and Interface Science. doi:
10.1016/j.cis.2003.10.025.
van der Veen, J. N. et al. (2017) ‘The critical role of phosphatidylcholine and phosphatidylethanolamine metabolism in health and disease’, Biochimica Et Biophysica Acta-Biomembranes, 1859(9), pp. 1558–1572. doi: 10.1016/j.bbamem.2017.04.006.
W Letter, S. (1992) ‘A Rapid Method for Phospholipid Separation by HPLC Using A Light-Scattering Detector’, Journal of Liquid Chromatography, 15(2), pp. 253–266. doi:
https://doi.org/10.1080/10826079208017168.
Wechtersbach, L., Ulrih, N. P. and Cigic, B. (2012) ‘Liposomal stabilization of ascorbic acid in model systems and in food matrices’, Lwt-Food Science and Technology, 45(1), pp. 43–49. doi:
https://doi.org/10.1016/j.lwt.2011.07.025.
Wilson, M. K. et al. (2014) ‘Review of high-dose intravenous vitamin C as an anticancer agent’, Asia-Pacific Journal of Clinical Oncology, 10(1), pp. 22–37. doi: 10.1111/ajco.12173. 
Xie, W. L. and Ji, J. M. (2008) ‘Antioxidant activities of vitamins e and C in a novel liposome system’, Journal of Food Biochemistry, 32(6), pp. 766–781. doi: 10.1111/j.1745-
4514.2008.00197.x.
Young, J. I., Zuchner, S. and Wang, G. F. (2015) ‘Regulation of the Epigenome by Vitamin C’, Annual Review of Nutrition, Vol 35, 35, pp. 545–564. doi: 10.1146/annurev-nutr-071714-034228.
 
 
Figura 1. Exemple ale distribuțiilor dimensiunii pentru lipozomii încărcați cu ascorbat de sodiu, așa cum au fost măsurate cu ajutorul tehnicii dispersiei dinamice a luminii (DLS) și determinate din imaginile obținute cu ajutorul microscopiei crio-TEM. Panelul a indică distribuții ale dimensiunii (exprimate ca diametre hidrodinamice) lipozomilor cu vitamina C. Panelul b indică curbe de corelație calculate pentru eșantioanele prezentate în panelul a. Punctele experimentale au fost dotate cu curba de corelație calculată pentru suspensia de lipozomi cu populație unică (linia continuă). Panelul c indică exemple ale imaginilor crio-TEM prin utilizarea rezoluțiilor joase (imaginea din stânga) și înalte (imaginea din dreapta).
 
Figura 2. Analiza HPLC a concentrației de vitamina C din ser. Panelul a indică cromatogramele obținute pentru o serie de eșantioane de calibrare care conțin ascorbat de sodiu încapsulat în lipozomi, după procedura de extracție Blight-Dyer. O plotare a zonelor de sub vârfuri, pentru seriile de concentrații de ascorbat de sodiu interpretate din cromatogramele existente în panelul a este prezentată în panelul b. Panelul c indică dependența zonelor de sub vârfuri derivate din cromatogramele obținute pentru două seturi de date experimentale utilizate pentru determinarea ratei de recuperare a ascorbatului de sodiu, valorile determinate pentru ascorbatul de sodiu din soluția simplă (cercuri) și din formula lipozomală (pătrate) extrase prin utilizarea protocolului modificat Blight-Dyer. Eșantioanele după extracția Blight-Dyer au conținut aceeași cantitate de ascorbat de sodiu, dar au fost diluate de 20 de ori cu formiat de amoniu la pH 3.2.
 
Figura 3. Dependența vâscozității gelului lipozomal de viteza de forfecare. Punctele experimentate au fost dotate cu un model al legii putere (linia continuă)
Figura 4. Efectul concentrației ascorbatului de sodiu din soluția apoasă (alb și gri) și din lipozomi (gri deschis și negru) asupra ratei de supraviețuire a liniei de celule din cancer MCF7 și asupra celulelor sănătoase BJ. Panelul a indică datele obținute după incubație de o oră, în timp ce panelul b după o incubație de trei ore. Panelul c indică rata de supraviețuire a liniei de celule din cancer SKBR3 și celulelor sănătoase BJ după incubație de o oră. Valorile sunt semnificativ diferite (p<0.05)
 
Figura 5. Profilurile medii ale concentrației ascorbatului de sodiu din ser determinate pentru două grupe de persoane, urmând administrării orale a 10g de ascorbat de sodiu sub forma soluției apoase (pătrate) și încapsulată în lipozomi (cercuri). Liniile dintre puncte au fost trase arbitrar pentru orientare. Valorile concentrațiilor de plasmă măsurate pentru punctele temporale specifice și dozajele non-lipozomale sunt semnificativ diferite (p<0.05) pentru ultimele trei puncte (180, 240 și 360 min).
 
 
 
 
 
Exemple ale distribuțiilor dimensiunii pentru lipozomii încărcați cu ascorbat de sodiu, așa cum au fost măsurate cu ajutorul tehnicii dispersiei dinamice a luminii (DLS) și determinate din imaginile obținute cu ajutorul microscopiei crio-TEM. Panelul a indică distribuții ale dimensiunii (exprimate ca diametre hidrodinamice) lipozomilor cu vitamina C. Panelul b indică curbe de corelație calculate pentru eșantioanele prezentate în panelul a. Punctele experimentale au fost dotate cu curba de corelație calculată pentru suspensia de lipozomi cu populație unică (linia continuă). Panelul c indică exemple ale imaginilor crio-TEM prin utilizarea rezoluțiilor joase (imaginea din stânga) și înalte (imaginea din dreapta).
 
 
 
 
Analiza HPLC a concentrației de vitamina C din ser. Panelul a indică cromatogramele obținute pentru o serie de eșantioane de calibrare care conțin ascorbat de sodiu încapsulat în lipozomi, după procedura de extracție Blight-Dyer. O plotare a zonelor de sub vârfuri, pentru seriile de concentrații de ascorbat de sodiu interpretate din cromatogramele existente în panelul a este prezentată în panelul b. Panelul c indică dependența zonelor de sub vârfuri derivate din cromatogramele obținute pentru două seturi de date experimentale utilizate pentru determinarea ratei de recuperare a ascorbatului de sodiu, valorile determinate pentru ascorbatul de sodiu din soluția simplă (cercuri) și din formula lipozomală (pătrate) extrase prin utilizarea protocolului modificat Blight-Dyer. Eșantioanele după extracția Blight-Dyer au conținut aceeași cantitate de ascorbat de sodiu, dar au fost diluate de 20 de ori cu formiat de amoniu la pH 3.2.
 
 
 
 
Dependența vâscozității gelului lipozomal de viteza de forfecare. Punctele experimentate au fost dotate cu un model al legii putere (linia continuă). Valoarea determinată a lui n este egală cu 0,8 și indică faptul că gelul lipozomal este un sistem pseudoplastic (Tadros, 2004).
 
 
 
 
Efectul concentrației ascorbatului de sodiu din soluția apoasă (alb și gri) și din lipozomi (gri deschis și negru) asupra ratei de supraviețuire a liniei de celule din cancer MCF7 și asupra celulelor sănătoase BJ. Panelul a indică datele obținute după incubație de o oră, în timp ce panelul b după o incubație de trei ore. Panelul c indică rata de supraviețuire a liniei de celule din cancer SKBR3 și celulelor sănătoase BJ după incubație de o oră. Valorile sunt semnificativ diferite (p<0.05)
 
 
 
 
Figura 5. Profilurile medii ale concentrației ascorbatului de sodiu din ser determinate pentru două grupe de persoane, urmând administrării orale a 10g de ascorbat de sodiu sub forma soluției apoase (pătrate) și încapsulată în lipozomi (cercuri). Liniile dintre puncte au fost trase arbitrar pentru orientare. Valorile concentrațiilor de plasmă măsurate pentru punctele temporale specifice și dozajele non-lipozomale sunt semnificativ diferite (p<0.05) pentru ultimele trei puncte (180, 240 și 360 min).
 
 

Lasa un comentariu